Conștiința - o hologramă a creierului?

Se cunoaște faptul că neuronii din creier generează și comunică între ei cu ajutorul unor impulsuri electrice. Asemenea unui calculator, aici se regăsesc: un ceas biologic, un program genetic, o memorie, etc.
Conștiința este fructul fenomeniului gândirii. Ea este ca o hologramă a procesului gândirii logice ce are loc în creier.
Fiind o deducție și o viziune a interiorului (eului nostru) ea este expusă și se raportează permanent la lumea ce ne înconjoară.
Conștiința este cea care ne dă simțul, sentimentul că suntem vii și că suntem o ființă unică.
Totodată conștiința încearcă să găsească o rațiune logică și să dea un sens lumii exterioare care este irațională. De aici apare acea frică permanentă de necunoscut și consencințele ei - omul are nevoie să creadă în Divinitate.
Conștiința ne este prezentă atât cât timp trăim dar ni se poate schimba sau altera pe parcursul acesteia. S-a demostrat că în urma unor traume sau boli neurodegenerative, conștiința unor oameni poate să fie total schimbată fața de cea avută dinainte. De aici se deduce clar că conștiința (sufletul) nu are cum să supraviețuiască după moarte.
Conștiința în timpul stării de veghe (adică când ființa este trează) primește toate informațiile din exterior cu ajutorul receptorilor senzuali (ochii, auz, miros, simțul tactil, etc.) Toate aceste informații trec 'pieptănate' prin filtrul de logică al creierului mare. În timpul somnului conștiința nu ne părăsește ci trece în aria creierului mic. Aici acea barieră logică este înlocuită acum cu o membrană generatoare de viziuni sau ceea ce numim noi vise. Acum conștiința noastră este supusă unor teste de învățare și pregătire de supraviețuire vizavi a ceea ce se poate întâmpla, cândva, în lumea
exterioară irațională.

La unii oameni acest transfer al nucleului conștiinței de la creierul mare la creierul mic și invers nu are loc cum trebuie. Conșiința rămâne cumva blocată, desparțită în două părți. Din această cauză apar anomalii precum boli psihice tip dublare de personalitate sau somnambulism.

Spuneam mai sus că conștiința nu are cum părăsi corpul sau ar putea să supraviețuiască după moartea ființei care o deține.
Dar ea cel puțin parțial sau mai bine zis - esența ei - se poate păstra și transmite mai departe printr-un limbaj ADN pe cale genetică. Astfel supraviețuirea (nemurirea) se transmite la fiecare nivelul de specie.

În dicționarele de astăzi despre conștiință sunt scrise numai bazaconii: Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență / Formă de reflectare psihică a realității, proprie oamenilor, produs al activității creierului uman. Aș întreba aici, de unde se știe că este proprie numai omului și că animalele nu posedă conștiință?
Substanță spirituală de sine stătătoare, independentă de corp, care dă omului viață, individualitate și personalitate și care este de origine divină și cu esență veșnică. Haide sic!