duminică, 15 aprilie 2018

Misterul fizicii cuantice




@  Viața, în principiu cu menirea ei, caută sa fie și să existe acolo unde fenomenele se interpătrund, având tendința de a le dirija, de a le controla. @

        Un calculator transmite o informație unui alt calculator prin rețeua electronică, respectiv de la punctul A la punctul B.
De fapt nu se transmite, ci se repetă secvențial câte o copie de stare, de la un capăt la altul. Pe rețeaua de legătură există deja un cordon material de electroni. Aceștia sunt uniți ca niște verige ale unui lanț, iar primul electron din prima verigă a capătului A împinge, din aproape în aproape, o stare momentană, temporală, către ultimul electron situat la capătul B. Deci un singur electron nu se mișcă fizic de la un capăt la altul.

       Pentru asta există în fiecare aparat electronic 'o inimă care bate' formată dintr-un generator de tact ca la un ceas. Situația informațională este analizată secvențial de către senzori cu o anumită frecvență și este înregistrată, stocată local sau poate fi transmisă mai departe. Deci informația este astfel scanată (și la impropriu, spus transmisă) dintr-o parte în altă parte.
Acesta este fenomenul care stă la baza fiecărei transmisiuni.

       Fenomenele cuantice se petrec asemănător, cu condiția să existe canale de comunicare între diferite medii. Un mediu material poate rezona și se poate sincroniza cu un alt mediu îndepărtat dacă există între ele un canal de simbioză comunicațională.
Fenomenele cuantice, sunt deocamdată bizare și par destul de enigmatice pentru înțelegerea noastră omenească. Nu înțelegem cum un același lucru se poate întâmpla concomitent în două locuri diferite. Dar iată, că deja asta se întâmplă cu ajutorul internetului.

       Fenomenele cuantice, se pare, că sunt tocmai esența lucrurilor existențiale ce animă sufletul universul în care trăim. Ele pot crea lumi, vieți și destine paralele.
Să ne amintim că în materie nu există întreruperi sau spații goale și că aceasta este un continuu tridimensional. Chiar și vidul este considerat de către oamenii de știință, ca fiind un schelet de bază al materiei.