Se afișează postările cu eticheta Filosofie. Afișați toate postările

Lumea viselor

Organismul nostru este format dintr-un grup complex de organe asociate într-o relație de simbioză perfectă.
Fiecare organ are o anumită autonomie dată de propriul halou energetic care rezonează cu celelalte energii din corp (de aceea există linii și puncte mediane descoperite de acupuntură). Deasemenea, unele dintre ele dispun și de instincte proprii de apărare.(de exemplu - stomacul vomită din propria inițiativă sau mâna se retrage singură atunci când simte durere..)
Urmând un ciclu alternat, după un timp de funcționare activă, organismul nostru obosește și are nevoie de odihnă. Astfel, el reintră în faza sa primordială de 'stare vegetativă' adică într-un proces de refacere ce este controlat de un hormon numit melatonină, secretat în cea mai mare parte de glanda pineală.

Pe timpul somnului, melatonina împiedică alți hormoni energetici să fie activi, astfel încât organismul să se poată regenera.
Melatonina inhibă activitatea de concentrare și de gândire. Tot ea înlătură oxigenul și nutrienții de la nivelul țesutului muscular și al altor celule, astfel încât activitatea fizică se reduce mult.
Melatonina mai este considerată și ca un colector al rezidurilor din organism, deoarece ea pătrunde în fiecare celulă a corpului și curață radicalii liberi și alte toxine dăunatoare. Din acest motiv, hormonul este considerat un antioxidant natural.
Un alt rol al acestui hormon este acela de a încetini bătăile inimii și de a reduce activitatea celorlalte organe vitale, producând un efect de constricție asupra vaselor de sânge de la nivelul membrelor inferioare și superioare.
De asemenea, melatonina provoacă o diminuare a temperaturii corporale interne.

În timpul somnului, nucleul de conștiință (eu-l nostru) fiind ca o hologramă energetică se refugiază în zona creierului mic (cerebelul). Deci conștiința nu se pierde și nu doarme niciodată pe timpul vieții noastre.
Creierul mic este doar un apendice al creierului mare. El nu are acces la controlul sistemului nervos așa cum are creierul mare, cel care reactualizează informațiile din interiorul și din exteriorul corpului, un fel de feedback în timp real. Totuși, aflat în stare de somn, creieurul mare (care își păstrează permanent senzorii deschiși, activați) când sesizează o stare iminentă de pericol sau o necesitate atunci el recheamă înapoi, de urgență, nucleul de conștiință.
Conștiința aflată pe timpul somnului în zona creierului mic este supusă unor viziuni. Viziuni care nu sunt doar niște imagini video, ci integrează efectiv și dă un rol de jucător eu-lui nostru. Acestea sunt visele.
Interesant este cum aceste viziuni capătă însușiri ale altor conștiințe. Eu-l nostru este confruntat cu situații controlate de alte insulițe cu conștiințe de sine stătătoare. Se creează, astfel, o lume fantastică, de poveste, dar care se inspiră din faptele şi din cauzele noastre ce s-au întâmplat cânva în realitate. (vezi și Visele - laborator de psihologie)
Putem afirma, că într-adevăr visele sunt o a doua lume a noastră !

Animalele au apărut pe scara procesului evolutiv mult mai târziu, ele derivând din plante. Astfel ele au căpătat o nouă formă de viață, dată cu posibilitatea mișcării și de a acționa în mediul înconjurător.
Dar nu au scăpat de 'starea vegetativă' și care sunt nevoite să revină ciclic pentru regenerare caracterizată prin ceea ce noi numim somn.

Universul este o ființă vie

Când oamenii de știință au pătruns în tainele materiei și au descoperit atomul, format din nucleu și electroni, au rămas surprinși de asemănarea cu mișcarea și gravitația planetelor din sistemul solar.
Atomii sunt sindicalizați (grupați) în structuri moleculare dând astfel naștere substanțelor chimice, cele din tabelul lui Mendeleev.
Deci materia tinde mereu spre o ordine structurală care înseamnă de fapt viață. Dar despre aceste lucruri vom vorbi în alt articol viitor.
Vă propun în continuare un exerciţiu de imaginație.
În primul rând pentru a simplifica și a înțelege, să eliminăm din mintea noastră, Spațiul și Timpul, care din punct de vedere al existenţei sunt două noțiuni abstracte.
Rămânem astfel cu componentele reale ale Universului - Materia și Mișcarea ei.

Materia se poate afla sub diferitele stări principale:
- solidă (înțepenire, lipsă de energie)
- lichidă (are energie încât se poate deplasa, curge)
- gazoasă (dispune de energie în plus, legăturile moleculare se desfac)
- plasmă (intră în stare de super-conductibilitate electrică, apar electroni liberi și ioni pozitivi)

Mișcarea materiei poate fi într-un singur sens, sau în două sensuri contrare, și în ultimul caz noi spunem că ea vibrează.

Mișcarea într-un singur sens la nivel de cosmos nu este rectilinie (dreaptă) Stelele, planetele, chiar și galaxiile se mișca sub forma elicoidala, spirală, etc. Toate aceste mișcări sunt întreținute de câmpurile gravitaționale ale fiecărei entități (încă nu este cunoscută pe deplin, originea, producerea câmpului gravitațional)

O parte din materie se află în stare vibratorie. Vibraţia începe de la 1 hertz până la infinit.
Până la 22 khertz se manifestă prin zdruncinături (cutremure), sunete. Dar când vibraţia este peste frecvenţa de 22 de khertz, Materia se poate 'împrăștia', creându-se o 'explozie' de câmpuri oscilante electro-magnetice. Astfel ea se transformă în energie ca:
- ultrasunete
- unde radio
- microunde
- unde infraroşii (căldură)
- lumină
- raze x, raze gama, infinit

Acum imaginaţi-vă că suntem niște observatori mari, cam tot atât de mari cât universul.
Și golul dintre, planete, stele, este format din câmpuri gravitaționale (se bănuiește că are tot o origine electro-magnetică) și noi am putea să le vedem (care înseamnă de fapt tot materie) și că este un fluid (sânge)
Grupările de stele (galaxiile) ar fi în cazul nostru organe, ca de exemplu ficat, rinichi, etc.
Ei ce spuneți - parcă acum, Universul seamănă cu o ființă vie!
Și cum, conform teoriei Big-bang, universul este în expansiune, noi ne aflăm într-un univers tânăr care crește.

Despre informație și comunicare

Dacă facem comparație între un copil, nou născut, și un pui de animal nu găsim diferențe majore. De aici provine și zicala populară - că nimeni nu s-a născut învățat.
Totuși primul dispune de un creier cu o capacitate net superioară, care poate să înmagazineze, să stocheze, un volum mare de date. E asemeni unui calculator performant, dar care nu are însă formatat programul.
Dar ceea ce ne deosebește pe noi oamenii față de animale nu este, poate, atât capacitatea de învățare, ci mai degrabă 'curiozitatea' În mod neexplicabil, la oameni, prima dată apare 'acestă mâncărime de minte' care se transformă mai târziu cu ajutorul cuvintelor în întrebări și apoi mai departe în ipoteze.
Un copil născut într-o junglă dacă ar supraviețui asemeni personajului Tarzan, nu va deveni niciodată un om normal. Sigur va fi cu mult mai superior animalelor din puncul de vedere al adaptilității, al memoriei, dar fără cuvinte nu va putea construi scheme logice abstracte, ceea ce noi numim gândire.
La scara timpului evoluției omului, cel mai însemnat moment a fost acela al începutului vorbirii. Capacitatea imensă de informații pe care o putem manipula, ne dă mereu posibilitatea de lărgire permanentă a orizontului cunoașterii.
Cuvintele sunt cărămizile gândirii, dar nici ele nu corespund întotdeauna întregii naturi infinite. Ele sunt formate după necesitățile subiective ale oamenilor. Cuvintele sunt doar niște simboluri ce reprezintă obiecte, impresii, fapte, etc. De aceea în unele situații nu deținem cuvintele potrivite și nu putem explica tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Desigur, comunicarea informației în natură nu se face numai prin cuvinte, ci se face și prin alte forme fie ele simbolice, energetice sau abstracte. Însăși Existența o este informație, creată prin interpunerea lumilor, a universurilor.
Noi, oamenii, suntem prea mici în gândire ca să putem înțelegem complexitatea lumii în care trăim și deloc a altora. De aceea trebuie să profităm de viața scurtă care ne este dată și s-o parcurgem cât mai colorată cu sentimente frumoase.

Informația este în sinea ei un adevăr. Falsul sau minciuna sunt doar o fantomă, imitând realitatea.
Viața se construiește tocmai pe schimbul de informație dintre diferite structuri ale Materiei, tinzând spre o etalare a frumuseții perfecțiunii, din care facem parte și noi oamenii.

Conștiința - o hologramă a creierului?

Se cunoaște faptul că neuronii din creier generează și comunică între ei cu ajutorul unor impulsuri electrice. Asemenea unui calculator, aici se regăsesc: un ceas biologic, un program genetic, o memorie, etc.
Conștiința este fructul fenomeniului gândirii. Ea este ca o hologramă a procesului gândirii logice ce are loc în creier.
Fiind o deducție și o viziune a interiorului (eului nostru) ea este expusă și se raportează permanent la lumea ce ne înconjoară.
Conștiința este cea care ne dă simțul, sentimentul că suntem vii și că suntem o ființă unică.
Totodată conștiința încearcă să găsească o rațiune logică și să dea un sens lumii exterioare care este irațională. De aici apare acea frică permanentă de necunoscut și consencințele ei - omul are nevoie să creadă în Divinitate.
Conștiința ne este prezentă atât cât timp trăim dar ni se poate schimba sau altera pe parcursul acesteia. S-a demostrat că în urma unor traume sau boli neurodegenerative, conștiința unor oameni poate să fie total schimbată fața de cea avută dinainte. De aici se deduce clar că conștiința (sufletul) nu are cum să supraviețuiască după moarte.
Conștiința în timpul stării de veghe (adică când ființa este trează) primește toate informațiile din exterior cu ajutorul receptorilor senzuali (ochii, auz, miros, simțul tactil, etc.) Toate aceste informații trec 'pieptănate' prin filtrul de logică al creierului mare. În timpul somnului conștiința nu ne părăsește ci trece în aria creierului mic. Aici acea barieră logică este înlocuită acum cu o membrană generatoare de viziuni sau ceea ce numim noi vise. Acum conștiința noastră este supusă unor teste de învățare și pregătire de supraviețuire vizavi a ceea ce se poate întâmpla, cândva, în lumea
exterioară irațională.

La unii oameni acest transfer al nucleului conștiinței de la creierul mare la creierul mic și invers nu are loc cum trebuie. Conșiința rămâne cumva blocată, desparțită în două părți. Din această cauză apar anomalii precum boli psihice tip dublare de personalitate sau somnambulism.

Spuneam mai sus că conștiința nu are cum părăsi corpul sau ar putea să supraviețuiască după moartea ființei care o deține.
Dar ea cel puțin parțial sau mai bine zis - esența ei - se poate păstra și transmite mai departe printr-un limbaj ADN pe cale genetică. Astfel supraviețuirea (nemurirea) se transmite la fiecare nivelul de specie.

În dicționarele de astăzi despre conștiință sunt scrise numai bazaconii: Sentiment, intuiție pe care ființa umană o are despre propria existență / Formă de reflectare psihică a realității, proprie oamenilor, produs al activității creierului uman. Aș întreba aici, de unde se știe că este proprie numai omului și că animalele nu posedă conștiință?
Substanță spirituală de sine stătătoare, independentă de corp, care dă omului viață, individualitate și personalitate și care este de origine divină și cu esență veșnică. Haide sic!

Spațiul și Timpul nu există

Suntem stăpânii lumii care trăiește în noi și sclavii lumii ce ne înconjoară!
(autorul)

Spațiul și Timpul există doar în mintea noastră.

Noi oamenii, Spațiul și Timpul, le percepem sau le observăm doar ca pe ceva indirect, nu le putem vedea, nu le putem pipăi.
Spațiul și timpul sunt inter-dependente de psihicul nostru.
În cazul timpului, noi percepem pauzele dintre două evenimente care se petrec unul după altul, iar în cazul spațiului îl observam ca o distanță între două repere obiective. Dar de fapt spațiul și timpul nu există la nivel de Existență, sunt doar niște efecte de consecinţă ale materiei și a mișcării (energiei ei) fiind două noțiuni total abstracte.
Ca să facem o asemănare, pentru o înțelegere mai bună, e ca și în cazul cifrelor care sunt noțiuni matematice. De exemplu cifra 2 nu există în realitate ca obiect material.
De fapt, Spațiul și Timpul se încadrează în noțiunea biologie-sens-animal și nu în percepția fizicii.

„Fenomenele fizicii cuantice prind sens și le putem înţelege numai dacă excludem Spaţiul şi Timpul din ecuația gândirii noastre."

O lume trăiește în alta lume.

Știm că orice obiect existențial are o simetrie; stânga - dreapta.
Dar dacă acum - am înțeles că spațiul nu există, putem să deducem că mai există o simetrie materială și anume; interior - exterior.
Orice formă de viață are creată o proprie, a ei, lume interioară. Deci 'o lume' poate exista în 'alta lume' respectiv. una situată în microcosmos să trăiască în alta din macrocosmos și astfel ,cele două, să se influiențeze reciproc.
Astfel lumile pot fi infinite în Existență.
E ca și când desfacem o cutie neagră și în interiorul ei mai găsim o altă cutie neagră, și tot așa mai departe.

Energiile sfidează spațiul și timpul.

Orice existență materială are o vibrație energetică proprie. În cazul acestor energii, spațiul și timpul în fața lor nu reprezintă nimic.
Astfel ele pot face o legătură între o lume interioară și simetria ei exterioară, producând efecte de influiență reciproce.
De fapt orice energie are la bază până la urma tot o existență materiala.
Energiile materiei sunt cele care decid la ce nivel să se desfășoare viața. Dealtfel însăși viața este o energie superioară, inteligentă, a materiei.

Existența nu are dimensiuni.

Oamenii de ştiinţă, filosofii, au conceput existenta în funcție de reperele; timp, spațiu și alte concepte care ar mai putea fi abstractizate.
Astfel ar exista lumi care trăiesc într-o singură dimensiune, altele în doua dimensiuni și așa mai departe.
Eu consider că aceste idei sunt false pentru ca nu poți face o clasificare a existenței în funcție de efectele secundare ale materiei de bază.
Cu alte cuvinte, odată ce există materie înseamnă că apar și efectele ei cum ar fi; timpul, spațiul, legi, haos, etc.

Lumile sunt doar niveluri și stadii ale vieții.

Cine poate face o delimitare între viață și moarte la nivel de existență?
Când un organism ca un întreg moare, el se transformă într-o 'masă bio vie' pentru alte viețuitoare.
Viața o putem defini și atunci când atomii și moleculele se strâng pentru a forma cristalele.
Iar moartea nu este decât un alt stadiu al vieții în existență.

Ce este Viața ?

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe
(Mihai Eminescu)

Ce este viața ?
Ce este moartea ?
Două întrebări ce au preocupat omenirea încă de la apariția sa.
Vorbeam într-un articol trecut că materia este formată din atomi. Și că acești atomi sau 'sindicalizat' în structuri moleculare ce formează elementele chimice.
Cum au reușit să se organizeze, ce i-a determinat pe acești atomi să facă asta? Pentru a răspunde la această întrebare am să vă vorbesc în continuare despre sincronizare și rezonanță.
Fiecare substanță sau obiect material are o lungime de undă proprie de vibrație în funcţie de masa sa.
Sincronizarea se petrece atunci când două fenomene, evenimente, se petrec în același timp și se influenţează reciproc, intrând în rezonanță. Aceasta presupune, că chiar dacă cele două subiecte participante nu sunt la fel (de exemplu fiind între o substanță chimică și o energie) dar dacă au aceleași lungimi de undă de vibrație, ele vor intra în rezonanţă.
Iată, tu acum stai la calculatorul tău și ești intrat pe site-ul meu, fiind creată o perfectă legătură sincronizată !

De exemplu:
O boxă audio are o frecvență proprie de oscilație în funcție de masa și forma sa.
Dacă i se aplică un curent alternativ cu o frecvență egală cu cea a boxei, atunci se va intra în rezonanță cu aceasta, lucru de nedorit, care va duce la apariția unor distorsiuni audio.
Un alt exemplu, cunoscut de către electroniști, este cel în care ei își proiectează antenele de emisie-recepție după lungimea de undă a semnalelor radio-tv

Deci în existență lucrurile materiale și cele energetice (care de fapt înseamnă tot materie) se pot influența reciproc.
Dar ce se întâmplă în cazul materiei atunci când două sau mai multe lucruri, fenomene, sunt la fel, se petrec la fel, în același timp și în spațiu apropiat?
Ei bine acestea se atrag, se unesc, se asociază, în structuri ordonate (aşa cum e în cazul atomilor de acelaşi fel care se unesc în molecule, cristale) iar ordinea înseamnă viață!
Cu alte cuvinte lucrurile asemănătoare se atrag, iar cele deosebite se influențează între ele prin frecvența de rezonanță comună.

Aşa se explică existenţa punctelor de acupunctură, ele fiind niște centre de rezonanță a diferitelor organe interne din corpul nostru.

Mergând mai departe, rezonanța dintre diferite lucruri, fenomene, duce la apariția unei existențe abstracte a ceea ce numim noi informație. (aceasta rămâne în discuție, dacă informația este de natură materială sau nu!)
Iar informația este cheia perfecționării, transmiterii şi perpetuării vieții, care se păstrează, se realizează, prin imprimare pe suport fizic sau biologic, prin ceea ce numim noi coduri genetice.

Revenind acum înapoi la rezonanța acelei boxe audio, spuneam că se produc, iau naștere, niște distorsiuni. Putem afirma că, acele distorsiuni sunt tocmai o informație!

Spuneam, deasemenea, că viața înseamnă ordine.
Dar moartea ce înseamnă?
Exact, înseamnă dezordine!
Moartea incită la revoltă, distruge, acele structuri organizatorice ale materiei, dar nu de tot, ci numai până la un nivel mai inferior de viață. De exemplu, când moare un om, socotit ca un organism întreg, organele sale interne (inima, ficatul, etc.) dacă sunt în stare bună, vor mai continua să trăiască independent fiecare câteva ore sau dacă sunt transplantate într-un alt organism se pot acomoda acolo. Şi chiar dacă ele mor în continuare, se vor transforma într-o masă bio, alimente pentru alte viețuitoare.
Între viață și moarte are loc continuu un joc. Se pare că, cu cât viața este mai avansată, cu atât și moartea este mai autoritară. De exemplu, creierul moare primul dintr-un organism.
Ca individ singur, viața este temporară, dar la nivel de specie ea reușeste să fie nemuritoare.

Stările de manifestare a vieții

Conștiința a ajuns la punctul în care acum știi că ești singur.
(Osho)

Starea vegetativă

Prima existență ,clară, a vieții apărută pe planeta noastră din materia amorfă a fost cea în starea vegetativă.
Această este o stare de trăire și colaborare a diferitelor structuri ce alcătuiesc organismul viu ca un întreg.
Numai în această stare crește și se regenerează ființa vie.
Aşa trăiesc plantele, acestea rămânând toată viața în această stare, deşi unele dintre ele fac excepţii sau o trecere, cum ar fi de exemplu, cele carnivore.

Starea animativă

Starea animativă nu poate exista singură. Ea este dependentă de cea vegetativă.
Animalele au căpătat o nouă formă de independenţă faţă de mediul lor înconjurător. Posibilitatea lor de mișcare le-a oferit noi oportunități de a exista, practic au pășit într-un alt nivel de viață. Dar fără a scăpa de vechea stare vegetativă unde sunt nevoite să se întoarcă ciclic pentru a se regenera.
Pentru ca acesta să aibă loc a fost nevoie de apariția unei coordonări, de o comandă unică. Astfel e ceea ce numim noi - conştiinţa de sine, care reprezintă un întreg și se comportă ca o ființă independentă. În starea animativă, conștiința se poate manifesta pe deplin.
În starea vegetativă ea trece pe post de un elev cuminte, iar în postul de profesor sunt activate alte insule din creier ce produc visele.
De aceea nu ne putem gândi în două locuri de odată, pentru că avem un sigur nucleu de conștiință.

Conştiinţa este o formă superioară a gândirii. Pe lângă procesarea informațiilor şi decizii instinctuale, ființa care are conștiință proprie, poate lua decizii arbitrare.
Mulţi psihologi afirmă ideea că conştiinţa noastră în timpul somnului este absentă. ceea ce este total fals - de parcă în vis noi nu suntem noi!

În starea de somn, corpul animalelor se întoarce înapoi la starea vegetativă. Aici se dezvoltă și se refac energiile consumate. Se știe că, de exemplu, copii cresc numai în timpul somnului.
Dar starea vegetativă nu înseamnă numai cea din timpul somnului. Din starea vegetativă mai fac parte:
- hibernarea
- leșinul
- coma
Starea de leșin este o retragere, o fugă, a corpului nostru spre starea lui primordială.
Coma este deasemenea o stare profundă vegetativă a organismului.

Ați asistat vreodată la moartea unui animal sau om? Ați remarcat probabil că în momentul acela final organismul se eliberează de orice tensiune (încordare) și se relaxează. Este intrarea organismului în starea vegetativă. Organele de acum vor mai trăi separat câteva ore cu excepția creierului care va muri primul.
Dar dacă are loc o alimentare minimă cu sânge oxigenat supraviețuirea se prelungește. Astfel în condiții de spital s-au întâmplat cazuri de supraviețuire de ani de zile.

Animativă - stare de veghe, specifică animalelor